- Al treilea vizitator interstelar – Descoperit la 1 iulie 2025 de către sondajul ATLAS, 3I/ATLAS este doar al treilea obiect observat intrând în sistemul solar din spațiul interstelar după ʻOumuamua și 2I/Borisov [1]. Orbita sa extrem de hiperbolică (excentricitate ≈ 6,14) și viteza de aproximativ 210 000 km/h (~137 000 mph) confirmă că nu este legat de Soare [2].
- Nicio amenințare pentru Pământ – Cometa nu se va apropia niciodată la mai puțin de ~1,8 UA (270 milioane km) de Pământ [3]. La periheliu, pe 29–30 octombrie 2025, va trece la ~1,4 UA de Soare [4], apoi va traversa orbita lui Jupiter în martie 2026 [5].
- Nucleu mic, dar activ – Imaginile Hubble din iulie 2025 arată o coamă în formă de picătură și restrâng nucleul la o dimensiune între 440 m și 5,6 km în diametru [6] [7]. Cometa a început să degaje gaze încă de dincolo de Jupiter, producând un evantai de praf și o coadă asemănătoare cometelor obișnuite [8].
- Compoziție antică, bogată în carbon – Spectroscopia de la telescopul Webb al NASA și misiunea SPHEREx relevă dioxid de carbon și gheață de apă abundente, dar aproape deloc monoxid de carbon, cu un raport CO₂/H₂O de aproximativ 8:1 [9]. Cercetătorii notează că acest lucru sugerează că 3I/ATLAS s-a format într-un disc protoplanetar bogat în carbon și ar putea avea peste 7 miliarde de ani [10] [11].
- Campanie extinsă de observații spațiale – Telescoapele de pe Pământ au pierdut din vedere cometa în septembrie, pe măsură ce se apropia de Soare; sondele aflate pe orbita lui Marte au observat-o în timpul unui survol între 1–7 octombrie la 29 milioane km [12], iar Jupiter Icy Moons Explorer (JUICE) al ESA o va monitoriza în noiembrie, când va fi cea mai strălucitoare [13]. O listă lungă de misiuni NASA și ESA—including Hubble, Webb, SPHEREx, TESS, Swift, roverele de pe Marte și Europa Clipper—plănuiesc observații suplimentare [14].
- Niciun spectacol vizibil cu ochiul liber – Cometa nu va fi niciodată mai strălucitoare de magnitudinea 12, deci necesită cel puțin un telescop de 8 inci; cele mai bune observații de la sol vor avea loc în decembrie, când va ieși de după Soare [15]. Afirmațiile de pe rețelele sociale că obiectul ar fi o navă extraterestră sau că va intra în coliziune cu Pământul au fost demontate de NASA și ESA [16].
Un vizitator interstelar rar
Când astronomii de la Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System (ATLAS) au observat un obiect cu o excentricitate orbitală extraordinar de mare traversând rapid sistemul solar exterior în iunie 2025, au suspectat imediat o origine interstelară. Observațiile ulterioare au confirmat că acest corp, acum desemnat 3I/ATLAS, urmează o traiectorie hiperbolică și se deplasează mai rapid decât orice cometă cunoscută, aproximativ 210.000 km pe oră [17]. Spre deosebire de cometele periodice, acest obiect nu va reveni niciodată după ce va părăsi atracția gravitațională a Soarelui, fiind doar al treilea vizitator interstelar confirmat după ʻOumuamua în 2017 și 2I/Borisov în 2019 [18].
Traiectoria cometei o poartă între orbitele lui Marte și Jupiter. Calculele orbitale ale NASA arată că aceasta va ocoli în siguranță Pământul la o distanță de peste 1,8 UA (270 milioane km) și va atinge periheliul—cea mai apropiată trecere de Soare—în jurul datei de 30 octombrie 2025 la o distanță de ~1,4 UA [19]. După ce va ocoli Soarele, va trece pe lângă Jupiter în martie 2026 și apoi va continua spre spațiul interstelar [20]. Această traiectorie sigură nu a oprit însă zvonurile apocaliptice; postări virale care susțin că 3I/ATLAS este pe un curs de coliziune sau că ar fi o navă spațială extraterestră au determinat NASA și ESA să publice declarații în care menționează că această cometă „nu prezintă niciun pericol” și oferă, în schimb, o oportunitate științifică fără precedent [21].
Dimensiune și structură: Un nucleu mic învelit în praf
Imaginile timpurii de la telescop au sugerat că obiectul a dezvoltat o coamă pufoasă, în formă de lacrimă—un nor de gaz și praf eliberat de ghețurile care sublimează. Imaginile clare ale Hubble, realizate pe 21 iulie 2025, arată un evantai de praf orientat spre Soare și o coadă slabă, opusă Soarelui [22]. Modelând luminozitatea acestei aure, astronomii estimează că nucleul solid nu depășește 5,6 km în diametru și ar putea fi chiar de doar 440 m [23] [24]. În ciuda dimensiunii sale modeste, cometa pierde între 12 și 120 kg de praf pe secundă, conform unui preprint care analizează datele Hubble [25].
Ceea ce face ca 3I/ATLAS să fie neobișnuită este momentul activității sale. Cometele tipice cu perioadă lungă rămân inerte până când se apropie de orbita lui Marte sau de centura de asteroizi, însă acest obiect prezenta deja o coamă distinctă când se afla dincolo de Jupiter. Astrofiziciana Jacqueline McCleary de la Northeastern University remarcă faptul că această cometă a format o coamă vizibilă devreme și părea să emită propria lumină, ceea ce a determinat unele persoane de pe rețelele sociale să speculeze despre o origine artificială [26]. În realitate, luminozitatea provine de la degajarea de gaze și praf care reflectă lumina solară.
Indicii chimice despre un loc de naștere îndepărtat
Cele mai interesante întrebări științifice se referă la ceea ce poate dezvălui compoziția cometei despre sistemele planetare dincolo de al nostru. Observațiile de la Telescopul Spațial James Webb (JWST) și misiunea SPHEREx au detectat cantități mari de dioxid de carbon gazos și gheață de apă, dar au găsit puțin monoxid de carbon [27]. Carey Lisse de la Johns Hopkins Applied Physics Laboratory explică faptul că raportul neobișnuit de mare CO₂/H₂O (~8:1) sugerează că cometa „a fost bine coaptă și fiartă” înainte de a fi expulzată din sistemul său de origine [28]. Apa și CO₂ sunt substanțe volatile comune în comete, dar lipsa relativă a monoxidului de carbon sugerează că 3I/ATLAS s-a format într-o regiune bogată în CO₂ sau a trecut printr-un proces de încălzire care a eliminat CO. Unii oameni de știință cred că această cometă își are originea în discul gros al Căii Lactee și ar putea avea peste șapte miliarde de ani [29] [30]—fiind astfel mai veche decât sistemul nostru solar.
McCleary menționează că descifrarea amprentei chimice a cometei 3I/ATLAS îi va ajuta pe cercetători să înțeleagă cum se formează planetesimalele în jurul altor stele. „Studierea compoziției acestei comete ne oferă o fereastră către condițiile dintr-un alt sistem solar”, a declarat ea pentru Northeastern University News [31]. Pe măsură ce cometa se apropie de Soare, gheața de apă se va vaporiza, eliberând gaze suplimentare și formând o coamă mai mare. Viitorul studiu infraroșu SPHEREx al NASA va cartografia emisiile cometei în 102 lungimi de undă, permițând astronomilor să separe contribuțiile de la CO₂, H₂O, metan și diverse substanțe organice [32].
O campanie globală de observare
Deoarece mișcarea cometei a dus-o rapid pe partea îndepărtată a Soarelui, observațiile de pe Pământ au fost în mare parte limitate la lunile iulie și august. NASA a coordonat o campanie multi-misiune care a implicat Telescopul Spațial Hubble, Webb, TESS, Swift, SPHEREx și numeroase observatoare terestre [33]. Când 3I/ATLAS a dispărut în strălucirea solară în septembrie, misiunile planetare au preluat observațiile.
Întâlnirea cu Marte
Pe 3 octombrie 2025, cometa a trecut la 29 de milioane de km (18 milioane de mile) de Marte—cea mai apropiată trecere de orice planetă. Mars Express și ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO) ale ESA și-au îndreptat camerele și spectrometrele către vizitatorul care trecea. Instrumente precum OMEGA, SPICAM și NOMAD au măsurat spectrul luminii solare reflectate de comă pentru a identifica gazele și praful [34]. Deși aceste instrumente nu au fost proiectate pentru a imagina comete îndepărtate, oamenii de știință sperau să surprindă coada lungă a cometei și să obțină indicii despre compoziția sa [35]. Mars Reconnaissance Orbiter al NASA și roverele Perseverance și Curiosity au încercat, de asemenea, să fotografieze mingea difuză slabă pe fundalul cerului marțian.
JUICE și alte nave spațiale
După întâlnirea cu Marte, 3I/ATLAS a continuat spre interior către perihel. Jupiter Icy Moons Explorer (JUICE), nou lansată de ESA, s-a pregătit să observe cometa între 2–25 noiembrie, când aceasta va avea o halou strălucitor și o coadă lungă de praf [36]. Camerele cu unghi larg și spectrometrele JUICE vor monitoriza coma în evoluție pe măsură ce cometa se încălzește, completând datele anterioare de la Hubble și Webb. Alte misiuni programate să observe includ navele spațiale Europa Clipper, Lucy și Psyche ale NASA, precum și sonda Juno când cometa va traversa ulterior orbita lui Jupiter [37]. Împreună, aceste observații formează una dintre cele mai cuprinzătoare campanii organizate vreodată pentru o cometă.
Nu un spectacol vizibil cu ochiul liber
În ciuda titlurilor senzaționale despre o „minge de foc” interstelară, 3I/ATLAS nu va fi niciodată vizibilă fără ajutor optic. Strălucirea intrinsecă și distanța cometei înseamnă că va atinge cel mult magnitudinea 12. Site-ul de observații astronomice EarthSky notează că este necesar un telescop de 8 inci (20 cm) pentru vizualizare și recomandă mijlocul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie, după ce cometa reapare din spatele Soarelui și înainte să se estompeze [38]. În emisfera sudică, cometa va fi poziționată jos pe cerul de seară.
Navigând printre speculații și fascinația publicului
Sosirea unui obiect interstelar a stârnit în mod firesc curiozitate—și teorii ale conspirației. După imaginile timpurii care arătau coma neobișnuită, în formă de picătură de lacrimă, a cometei, postări pe rețelele sociale au susținut în mod fals că renumitul fizician Michio Kaku ar fi declarat că obiectul este o navă spațială extraterestră. Verificatorii de fapte au urmărit citatul viral până la un interviu fără legătură, iar NASA a reiterat că 3I/ATLAS nu prezintă niciun pericol și este „o oportunitate rară de a studia un vizitator interstelar” [39]. Unitatea SANAD a Al Jazeera nu a găsit nicio dovadă care să susțină zvonurile despre coliziune sau origine extraterestră [40].
Speculațiile nu s-au limitat la internet. Astrofizicianul de la Harvard, Avi Loeb, cunoscut pentru ipoteza sa controversată că ʻOumuamua ar fi putut fi tehnologie extraterestră, a sugerat că 3I/ATLAS ar putea fi o sondă proiectată intenționat datorită masei sale mari deduse și a orbitei aliniate cu ecliptica [41]. Eseul lui Loeb enumeră instrumentele de pe orbitoarele marțiene îndreptate spre cometă și speculează că momentul apropierii sale ar putea să nu fie întâmplător [42]. Majoritatea astronomilor rămân neconvinși; ei notează că activitatea timpurie a lui 3I/ATLAS și chimia sa bogată în carbon pot fi explicate prin procese naturale, iar orbita obiectului pare să fie în concordanță cu modelele dinamice ale ejecta interstelare.
Unii teoreticieni văd cometa ca pe o dovadă că discurile protoplanetare din jurul altor stele produc o mare diversitate de planetesimale. Un articol din Spectroscopy Online a rezumat dezbaterile dintre astronomi și entuziaști. Cercetătorii au observat emisii puternice de carbon diatomic (C₂) și cianogen (CN), în timp ce alții au raportat explozii radio neobișnuite. În timp ce oamenii de știință din mainstream atribuie aceste semnale criovulcanismului sau degazării asimetrice, o minoritate vocală speculează despre sonde proiectate [43]. Articolul avertizează că sunt necesare mai multe date și analize evaluate de colegi înainte de a trage concluzii extraordinare [44].
Convergența dintre știința serioasă și speculația imaginativă subliniază impactul cultural al vizitatorilor interstelari. Spre deosebire de ʻOumuamua—un obiect în formă de trabuc fără comă vizibilă—sau Borisov, care arăta ca o cometă tipică, 3I/ATLAS prezintă atât viteză interstelară, cât și o activitate cometară robustă. Caracteristicile sale neobișnuite au inspirat artiști, au generat meme pe rețelele sociale și teorii ale conspirației și au stimulat implicarea publicului în astrofizică.
Privind spre viitor
Pe măsură ce 3I/ATLAS se apropie de periheliu, astronomii speră să răspundă întrebărilor persistente despre originea și compoziția sa. Observațiile din octombrie și noiembrie vor determina dacă abundența ridicată de CO₂ persistă și dacă apar molecule organice complexe pe măsură ce cometa se încălzește. Dacă obiectul continuă să se comporte ca o cometă normală, particulele sale de praf ar putea fi similare cu cele ale asteroizilor bogați în carbon din sistemul nostru solar [45], sugerând existența unor asemănări chimice între sistemele planetare. Unii oameni de știință prezic că viitorul sondaj al Observatorului Vera Rubin ar putea descoperi zeci de alte obiecte interstelare în următorul deceniu [46]. Fiecare va oferi perspective noi asupra proceselor care modelează alte pepiniere stelare.
Deocamdată, 3I/ATLAS rămâne o comoară astronomică, nu o amenințare. Ghețurile sale străvechi poartă informații dintr-o altă lume, iar efortul internațional de a o studia marchează o etapă importantă în capacitatea umanității de a urmări și caracteriza vizitatorii dincolo de domeniul Soarelui. Pe măsură ce cercetătorii colectează spectre și imagini, cometa ne amintește că sistemul nostru solar nu este izolat; fragmente din lumi îndepărtate rătăcesc ocazional aici, oferind atât bogăție științifică, cât și material pentru imaginația umană.
În concluzie, cometa interstelară 3I/ATLAS—descoperită în iulie 2025—a captivat oamenii de știință și publicul ca al treilea vizitator cunoscut din afara sistemului nostru solar. Cu o orbită hiperbolică și o viteză extraordinară de aproximativ 210.000 km/h, cometa va trece în siguranță la cel puțin 1,8 UA de Pământ și va atinge periheliul la sfârșitul lunii octombrie [47]. Observațiile Hubble și JWST dezvăluie un nucleu mic înconjurat de o coamă în formă de lacrimă, în timp ce spectroscopia arată o bogăție neobișnuită de dioxid de carbon și gheață de apă, sugerând o origine într-un disc protoplanetar bogat în carbon [48].
Articolul detaliază o campanie globală coordonată: orbiterii marțieni au observat cometa în timpul apropierii sale din octombrie, iar misiunea JUICE a ESA o va monitoriza în noiembrie, pe măsură ce devine mai strălucitoare [49]. În ciuda afirmațiilor senzaționale despre origini extraterestre, oamenii de știință din mainstream subliniază explicațiile naturale și confirmă că această cometă nu reprezintă nicio amenințare [50]. Cei care urmăresc cerul vor avea nevoie de un telescop de cel puțin 8 inci pentru a avea vreo șansă să o vadă când va reapărea în decembrie [51], făcând din 3I/ATLAS o comoară științifică, nu un vestitor al apocalipsei.
References
1. science.nasa.gov, 2. www.esa.int, 3. science.nasa.gov, 4. science.nasa.gov, 5. science.nasa.gov, 6. science.nasa.gov, 7. www.esa.int, 8. www.esa.int, 9. news.northeastern.edu, 10. www.space.com, 11. www.space.com, 12. www.skyatnightmagazine.com, 13. www.esa.int, 14. science.nasa.gov, 15. earthsky.org, 16. www.aljazeera.com, 17. www.esa.int, 18. science.nasa.gov, 19. science.nasa.gov, 20. science.nasa.gov, 21. www.aljazeera.com, 22. www.esa.int, 23. science.nasa.gov, 24. www.esa.int, 25. ar5iv.labs.arxiv.org, 26. news.northeastern.edu, 27. news.northeastern.edu, 28. www.space.com, 29. www.space.com, 30. www.space.com, 31. news.northeastern.edu, 32. www.space.com, 33. science.nasa.gov, 34. www.skyatnightmagazine.com, 35. www.skyatnightmagazine.com, 36. www.esa.int, 37. science.nasa.gov, 38. earthsky.org, 39. www.aljazeera.com, 40. www.aljazeera.com, 41. avi-loeb.medium.com, 42. avi-loeb.medium.com, 43. www.spectroscopyonline.com, 44. www.spectroscopyonline.com, 45. www.space.com, 46. www.space.com, 47. www.esa.int, 48. news.northeastern.edu, 49. www.esa.int, 50. www.aljazeera.com, 51. earthsky.org
