Întrebări frecvente despre internetul prin satelit

Introducere în Internetul prin satelit

Î: Ce este internetul prin satelit?
R: Internetul prin satelit este o formă de acces la internet wireless livrată prin sateliți care orbitează Pământul. Spre deosebire de cablu sau DSL, care transmit datele prin fire subterane, internetul prin satelit transmite date de la stațiile terestre către sateliți situați în spațiu și apoi către o antenă parabolică la locația utilizatorului satelliteinternet.com. Acest lucru înseamnă că poți avea acces online în zone unde internetul terestru nu este disponibil. Internetul prin satelit este disponibil la nivel național și în multe regiuni izolate, fiind o opțiune de conectare fiabilă pentru locuințele și afacerile rurale (cu anumite compromisuri de performanță, discutate mai târziu) satelliteinternet.com.

Î: Cum funcționează internetul prin satelit?
R: Internetul prin satelit funcționează folosind unde radio pentru a transmite date între locația ta și un satelit. Procesul implică mai mulți pași într-o rețea de tip releu satelliteinternet.com:

1. Dispozitivul tău → modem: Atunci când accesezi internetul (dai click pe un link sau trimiți un email), calculatorul sau alt dispozitiv trimite cererea către un modem/router satelitar din locuința ta. Modemul traduce datele digitale într-un semnal radio.
2. Modem → antenă satelit: Modemul trimite semnalul către antena satelit externă de pe proprietatea ta, care îl transmite mai departe către satelit.
3. Antena → satelit: Semnalul călătorește aproximativ 35.000 km (22.000 mile) până la un satelit geostaționar din spațiu (pentru sateliții geostaționari tradiționali) satelliteinternet.com.
4. Satelit → stație de bază: Satelitul primește semnalul tău și îl retransmite către o stație terestră (Network Operations Center sau NOC) pe Pământ, care este conectată la backbone-ul internetului satelliteinternet.com. Această stație funcționează ca un hub de schimb între legătura satelitară și internetul global.
5. Răspunsul de la internet înapoi prin satelit: Stația de bază trimite apoi datele solicitate (de exemplu, o pagină web sau un videoclip) înapoi la satelit, care le transmite către antena din locuința ta. Antena transmite datele către modemul tău și în final către dispozitiv, completând circuitul.

Întregul acest proces de dus-întors în spațiu și înapoi se întâmplă într-o fracțiune de secundă, însă introduce o întârziere mai mare decât internetul terestru (de la sol), din cauza distanțelor mari implicate.

Î: Internetul prin satelit este disponibil oriunde?
R: Acoperirea este unul dintre cele mai mari avantaje ale internetului prin satelit. Poate ajunge practic oriunde pe Pământ, atâta timp cât ai o vedere liberă către cer. De fapt, în multe zone rurale sau izolate, satelitul este adesea singura opțiune de internet, deoarece nu depinde de infrastructura locală de cablu sau telefon satelliteinternet.com. Semnalul vine din spațiu, deci dacă poți instala o antenă orientată spre satelit, poți avea, de obicei, serviciu. Furnizori ca HughesNet și Viasat acoperă SUA continentală (și mai mult), iar servicii mai noi ca Starlink își extind acoperirea la nivel global. Totuși, regiunile polare extreme sau zonele cu vedere la cer obstrucționată pot avea servicii limitate până când mai mulți sateliți acoperă acele zone. În general, dacă ești în afara rețelei sau departe de limitele orașului, internetul prin satelit este disponibil aproape oriunde poți instala echipamentul necesar.

Furnizori și disponibilitate

Î: Care sunt principalii furnizori de internet prin satelit?
R: Principalii furnizori de internet prin satelit pentru rezidenți (din 2025) sunt:

• HughesNet: Furnizor cu experiență, folosind sateliți geostaționari. Este disponibil aproape peste tot în SUA. Planurile HughesNet oferă viteze de descărcare de aproximativ 25 Mbps (cu ~3 Mbps la upload) la toate ofertele rsinc.com. Este cunoscut pentru limitele relativ mici de trafic lunar (de ex. 10–50 GB date de mare viteză pe lună), dar este adesea cea mai accesibilă opțiune și funcționează în locații foarte izolate.
• Viasat (fost Exede): Un alt ISP cu sateliți geostaționari, ce acoperă majoritatea zonelor. Viasat oferă o varietate de planuri cu viteze de descărcare de la aproximativ 12 Mbps până la ~100 Mbps în unele regiuni rsinc.com (upload ~3 Mbps). Are de obicei alocări de trafic mai mari și planuri cu viteze mai mari decât HughesNet, dar la un cost mai ridicat. Este o soluție bună dacă ai nevoie de mai mult trafic sau viteză și ești dispus să plătești suplimentar.
• Starlink: Un serviciu mai nou de la SpaceX, folosind o constelație mare de sateliți low-Earth orbit (LEO). Starlink oferă viteze mult mai ridicate (de obicei 50–200 Mbps la descărcare, 20–40 Mbps la upload) rsinc.com și latență semnificativ mai mică decât furnizorii GEO. Nu are în prezent limite stricte de trafic. Compromisurile sunt un abonament lunar mai mare (110–120$ pentru rezidențial) și achiziția echipamentului inițial. Acoperirea Starlink se extinde odată cu lansarea mai multor sateliți; este ideal pentru cei ce au nevoie de performanțe superioare în zonele rurale.

(În curând:) Amazon Project Kuiper – Amazon lucrează la propria constelație de internet prin satelit (Project Kuiper), care este așteptată să lanseze serviciile în viitorul apropiat satelliteinternet.com. Alte inițiative globale includ OneWeb (altă constelație LEO, în prezent orientată mai mult spre afaceri și backhaul mobil) și servicii regionale satelitare, însă, pentru consumatori, cele mai importante nume sunt Starlink, HughesNet și Viasat.

Î: Ce este Project Kuiper al Amazon?
R: Project Kuiper este rețeaua planificată de internet prin satelit a celor de la Amazon, creată să concureze cu servicii precum Starlink. Aceasta va include o constelație mare de 3.236 de sateliți de orbită joasă pentru a oferi acoperire globală cu broadband en.wikipedia.org. Scopul Amazon cu Kuiper este de a livra internet rapid și cu latență scăzută pentru zeci de milioane de persoane fără conexiuni broadband fiabile, mai ales în zonele insuficient deservite en.wikipedia.org. Proiectul a primit autorizare FCC în 2020, iar Amazon a alocat peste 10 miliarde $ pentru implementarea sa en.wikipedia.org. În 2025, Amazon a lansat câțiva sateliți prototip și plănuiește lansarea sateliților de producție din 2024–2025. Serviciul nu este încă live, însă odată ce vor fi suficienți sateliți Kuiper pe orbită, Amazon va începe să ofere abonamente de internet prin satelit similare conceptual cu Starlink. Pe scurt, Project Kuiper este un viitor concurent pe piața internetului prin satelit – nu este încă disponibil clienților, dar va veni curând.

Echipamente și instalare

Î: Ce echipament este necesar pentru internetul prin satelit?
R: Pentru a beneficia de internet prin satelit, ai nevoie de câteva echipamente esențiale (de obicei furnizate de către operator):

• Antena satelit (parabolică): O antenă montată în exteriorul locuinței, îndreptată către satelit. De obicei are un diametru de 60–90 cm pentru sistemele GEO (HughesNet/Viasat) sau o antenă plată, phased-array pentru Starlink. Antena trimite și recepționează semnale de la/spre satelit și trebuie să aibă o vedere liberă spre cer (fără copaci deasă sau alte obstacole în direcția satelitului).
• Modem satelit: Un modem special care se conectează la antenă (prin cablu coaxial) și la rețeaua ta de interior. Modemul modulează și demodulează semnalul satelitar în date internet utilizabile. Modemul este specific rețelei furnizorului (trebuie să folosești doar cel furnizat sau aprobat de ei) rsinc.com. În multe cazuri, modemul funcționează și ca router.
• Router Wi-Fi (sau unitate combinată): Majoritatea modemurilor moderne pentru satelit includ router Wi-Fi încorporat. Dacă nu, poți conecta propriul tău router pentru a oferi acces wireless în locuință. Astfel pot folosi conexiunea mai multe dispozitive (telefoane, laptopuri, smart TV-uri etc.). (HughesNet și Viasat oferă adesea unități modem/router; kitul Starlink include și router Wi-Fi.)
• Suport de montaj și cabluri: Antena vine cu un suport de montaj sau trepied și cabluri. Poate fi montată pe acoperiș, pe un stâlp în pământ sau pe un perete exterior. Elementele corecte de fixare asigură că antena rămâne stabilă și corect orientată. De obicei se instalează și un fir de împământare pentru protecție la trăsnet.

Î: Cum se realizează instalarea internetului prin satelit?
R: Instalarea poate varia în funcție de furnizor, însă, în general:

• Pentru serviciile de satelit geostaționar precum HughesNet sau Viasat, un tehnician profesionist vine de obicei la locația ta pentru a instala antena satelit și modemul. Tehnicianul va găsi un loc optim cu vedere clară către cerul sudic (în emisfera nordică) și va monta antena acolo (de exemplu, pe acoperiș sau pe un stâlp). Ulterior, va alinia cu precizie antena spre poziția satelitului pe orbită și va aduce un cablu în casă până la modemul de satelit rsinc.com. Alinierea profesională este importantă deoarece chiar și o mică deviere poate degrada semnalul. Instalarea este adesea inclusă în costurile inițiale sau percepută ca o taxă unică, iar uneori poate fi oferită gratuit dacă semnezi un contract.
• Pentru serviciile LEO mai noi precum Starlink, instalarea este de obicei DIY (autoservire). Starlink îți trimite un kit care include antena, un trepied sau o bază de montare, sursa de alimentare și un router Wi-Fi. Tu trebuie să montezi antena afară (de exemplu, pe sol sau montată pe acoperiș/un stâlp folosind accesorii opționale) cu o vedere largă spre cer, iar antena va găsi și urmări automat sateliții. Procesul de instalare este conceput să fie simplu – practic „plug and play” – și nu necesită orientare manuală din partea utilizatorului rsinc.com. Mulți utilizatori instalează singuri Starlink într-o după-amiază. (Există și kit-uri de montare de la terți pentru rulote, bărci etc., dacă este nevoie.) Cu Starlink, deții echipamentul, deci nu există taxe de închiriere pe termen lung, dar plătești costul echipamentului din start.

Indiferent de furnizor, o linie de vedere clară către satelit este esențială. Instalarea poate presupune unele încercări pentru a evita obstacole precum copacii sau clădirile. După ce antena este montată și aliniată, sistemul este configurat și serviciul tău de internet este activat de către furnizor.

Performanță și Limitări

Î: Cât de rapid este internetul prin satelit?
R: Vitezele s-au îmbunătățit în timp, dar depind de furnizor și de pachetul ales:

• Pachetele tradiționale ale furnizorilor ISP de satelit (HughesNet, Viasat) oferă viteze de aproximativ 10 Mbps până la 100 Mbps la download. De exemplu, HughesNet promovează până la ~25 Mbps la download pentru planurile de consum (și circa 3 Mbps upload) rsinc.com. Viasat oferă diferite niveluri, de la aproximativ 12 Mbps pentru pachetele inferioare până la 50 sau chiar 100 Mbps pentru cele superioare, în anumite zone rsinc.com.
• Noile servicii de joasă orbită, precum Starlink, oferă viteze mult mai mari – de obicei 50 până la 200 Mbps la download, cu upload-uri în jur de 10–40 Mbps rsinc.com. Mulți utilizatori raportează viteze reale Starlink de ~100 Mbps, ceea ce reprezintă un salt semnificativ comparativ cu sateliții vechi. În anumite condiții ideale, vitezele Starlink pot depăși 200 Mbps rsinc.com.
• Reține că aceste viteze pot fluctua. Factori precum congestia rețelei (orele de vârf), localizarea geografică față de acoperire și vremea pot influența performanța. Timpul de răspuns (ping/latency) la satelit este mai mare decât la internetul terestru (vezi detalii mai jos), dar viteza de descărcare poate fi comparabilă cu cea a unui serviciu de bază de cablu sau DSL, mai ales cu Starlink. În general, vechile planuri GEO sunt suficiente pentru navigare web, email și streaming video până la HD, în timp ce vitezele mai mari ale Starlink permit activități mai intensive (streaming 4K, descărcări mari etc.).

Î: Ce latență are internetul prin satelit și de ce?
R: Latența (ping time) la internetul prin satelit este semnificativ mai mare decât la rețelele prin cablu, din cauza distanței mari pe care trebuie să o parcurgă semnalul. Pentru sateliții geostaționari tradiționali, latența este de obicei în jur de 600–800 milisecunde (0,6–0,8 secunde) pentru un drum dus-întors rsinc.com. Această întârziere apare pentru că semnalul merge ~22.000 mile până la satelit și apoi înapoi, aproximativ 44.000 mile în total (chiar și la viteza luminii, aceasta adaugă întârzieri). Prin comparație, o conexiune terestră are o latență de ~20–40 ms. Latența mare a sateliților GEO poate cauza întârzieri evidente în aplicațiile interactive, cum ar fi apelurile video sau jocurile online.

Sateliții de orbită joasă au latență mult mai mică. De exemplu, sateliții LEO Starlink de la SpaceX au latențe măsurate în jur de 20–40 ms, similare cu DSL sau internetul prin cablu rsinc.com. Aceasta deoarece sateliții LEO orbitează la doar câteva sute de mile înălțime, nu zeci de mii. În concluzie, latența depinde în principal de altitudinea orbitei: cu cât satelitul este mai departe, cu atât timpul dus-întors este mai mare. GEO = latență ridicată (~0,5 secunde sau mai mult) telarus.com, LEO = latență scăzută (câteva zeci de milisecunde) telarus.com. Această constrângere de fizică nu poate fi eliminată altfel decât cu sateliți de orbită inferioară. (Vezi secțiunea LEO vs. GEO de mai jos pentru detalii suplimentare.)

Î: Afectează vremea internetul prin satelit?
R: Da. Vremea severă poate interfera cu semnalul internetului prin satelit. Ploaia și zăpada sunt cei mai importanți factori – un fenomen numit „atenuare prin ploaie” – unde umezeala din atmosferă atenuează (slăbește) semnalul radio. Ploaia sau furtunile moderate până la puternice pot cauza scăderi de viteză sau chiar întreruperi temporare ale serviciului starlink.com. La fel, zăpada groasă pe antena ta poate bloca semnalul. De obicei, ploaia sau zăpada ușoară au efect minim, dar o ploaie torențială sau o furtună puternică de zăpadă ar putea întrerupe conexiunea până trece. Furnizorii contracarează acest aspect folosind emițătoare puternice și frecvențe rezistente, dar în vreme extremă se pot observa viteze reduse sau întreruperi scurte starlink.com.

De asemenea, factori de mediu precum acumularea zăpezii sau gheața pe antenă pot opri recepția (este bine să cureți antena cu grijă, dacă este sigur să faci asta). Unele antene (precum cele Starlink) au încălzitoare încorporate pentru topirea zăpezii. Vântul poate fi și el o problemă dacă mișcă sau dezechilibrează antena – asigură-te că antena este montată solid pentru a preveni asta. Partea bună este că aceste întreruperi cauzate de vreme sunt de obicei rare și de scurtă durată: după ce trece furtuna, serviciul revine la normal. Totuși, e bine să ai un plan de rezervă dacă depinzi de conexiune în momente critice, pentru eventualitatea unei pene cauzate de vreme extremă.

Folosirea internetului prin satelit pentru streaming, gaming și lucru

Î: Este internetul prin satelit bun pentru streaming video (Netflix, YouTube)?
R: Streamingul poate funcționa bine pe internetul prin satelit, dar trebuie să ții cont de limitările planului tău. Ca viteză brută, majoritatea conexiunilor prin satelit pot susține streamingul video: standard definition și HD necesită aproximativ 3–5 Mbps, respectiv 5–8 Mbps, ceea ce chiar și planul de bază HughesNet, cu 25 Mbps, poate oferi. Serviciile mai noi, cum ar fi Starlink, cu viteze de peste 50 Mbps, nu au probleme de lățime de bandă pentru streaming. Latența nu influențează semnificativ streamingul, deoarece bufferingul compensează întârzierile. Totuși, principalul aspect îl reprezintă limitele de date. Streamingul video consumă multe date – de exemplu, o oră de video HD poate folosi peste 3 GB. Pe planurile tradiționale cu limite stricte lunare, streamingul intens te poate face să depășești rapid cantitatea de date la viteză mare și să fii redus la 1–3 Mbps, ceea ce va îngreuna streamingul sau va cauza buffering satelliteinternet.com rsinc.com. Cu alte cuvinte, poți viziona câteva filme, apoi vei observa scăderea vitezei.

Dacă planul tău de satelit este „nelimitat” cu o politică de utilizare echitabilă (precum pachetele superioare Viasat sau serviciul Starlink), ai mai multă flexibilitate la streaming fără riscul de a fi deconectat. În prezent, Starlink nu impune limite stricte de date, deci utilizatorii pot face streaming destul de liber. În practică, internetul prin satelit este perfect capabil pentru Netflix, YouTube etc., mai ales pe sisteme moderne – doar monitorizează consumul de date și, eventual, fă streaming în standard definition când poți, pentru a economisi date. Mulți utilizatori rurali cu satelit preferă să descarce emisiuni (sau folosesc TV prin satelit) pentru conținut video, pentru a nu depăși limita de trafic. Dar streamingul ocazional este absolut fezabil pe internetul prin satelit, dacă gestionezi consumul cu atenție.

Î: Poți juca jocuri online pe internet prin satelit?
R: Jocurile online reprezintă una dintre cele mai dificile activități pentru internetul tradițional prin satelit, din cauza latenței ridicate. Este posibil să te joci, dar jocurile multiplayer cu acțiune rapidă (precum shooterele sau titlurile competitive de eSports) vor avea de suferit. Cu o latență GEO de obicei de 600 ms sau mai mult, întârzierea (“lagul”) este vizibilă – acțiunile tale în joc pot răspunde cu jumătate de secundă mai târziu, ceea ce reprezintă un dezavantaj major rsinc.com. Jocurile în timp real care necesită reflexe rapide (Fortnite, Call of Duty, etc.) pot fi frustrante pe o conexiune cu latență mare. Jocurile online pe ture sau cele mai lente (jocuri puzzle, strategii, MMOs casual) sunt mai tolerabile deoarece nu sunt atât de critice în ceea ce privește timpii de reacție.

Totuși, serviciul Starlink cu latență scăzută (20–40 ms) a îmbunătățit dramatic posibilitatea de a juca pe internetul prin satelit rsinc.com. Mulți utilizatori raportează că, cu Starlink, jocurile online se simt asemănător cu o conexiune tipică de cablu/DSL – poți juca shootere, jocuri de curse, etc. cu doar mici diferențe. Lățimea de bandă prin satelit este, în general, suficientă pentru gaming (consumul de date al jocurilor este relativ mic), adevărata problemă fiind ping-ul. Deci, dacă ai doar satelit GEO, tot poți să te bucuri de anumite jocuri (RPG-uri, jocuri pe ture, jocuri online single-player), dar gamingul competitiv rapid nu va fi ideal. Dacă gamingul este o prioritate și ai acces la Starlink sau altă opțiune cu latență redusă, aceea va fi alegerea mai bună. Altfel, unii gameri pe HughesNet/Viasat folosesc soluții alternative, cum ar fi descărcarea actualizărilor în avans și jocul în moduri mai puțin sensibile la latență. Pe scurt: gamingul pe satelit vechi = jucabil, dar cu lag la jocurile de acțiune, iar noul internet prin satelit LEO a făcut ca gamingul online să fie mult mai viabil în zonele rurale.

Î: Este internetul prin satelit bun pentru munca de acasă (apeluri video și VPN)?
R: Munca de acasă prin internetul prin satelit este cu siguranță posibilă – mii de persoane o fac – dar experiența ta va depinde de tipul conexiunii prin satelit și de activitățile tale de muncă. Pentru sarcini normale precum e-mail, utilizarea de suite office, servicii cloud și navigare generală pe web, internetul prin satelit (chiar și GEO cu latență mare) funcționează bine, doar cu timpi de încărcare ceva mai lungi. Provocările apar la instrumentele interactive în timp real: de exemplu, videoconferințele și anumite configurații VPN pot fi lente pe o conexiune tradițională prin satelit. Dacă folosești un satelit GEO (HughesNet/Viasat), latența de ~600 ms introduce o pauză vizibilă în comunicarea bidirecțională. Într-o întâlnire pe Zoom sau Teams, va trebui să fii atent să nu vorbești peste ceilalți, pentru că acea întârziere de jumătate de secundă poate cauza suprapuneri stânjenitoare. Este gestionabil – oamenii se pot obișnui cu ritmul unei întârzieri mici – dar nu este la fel de fluid ca pe fibră sau cablu. Conexiunile VPN (rețea privată virtuală) tind, de asemenea, să fie lente pe conexiuni cu latență mare; unele VPN-uri corporate pot chiar să se deconecteze sau să aibă probleme pentru că latența și pierderile de pachet prin satelit le pot afecta. Există tehnici de optimizare (iar HughesNet oferă accelerație VPN dedicată în unele cazuri), dar performanța va fi limitată. Încărcările mari de fișiere (de exemplu atașamente voluminoase) sunt și ele relativ lente pe satelitul clasic, din cauza unei viteze de upload mai mici.

Pe de altă parte, broadband-ul Starlink cu latență scăzută a făcut ca munca de la distanță să fie mult mai fluidă prin satelit. Cu latențe de ordinul zecilor de milisecunde, Starlink se simte ca o conexiune terestră – apelurile Zoom și video sunt mult mai naturale și în timp real rsinc.com, iar VPN-urile funcționează în general fără probleme la viteze decente. Debitul mai ridicat ajută și la aplicațiile cloud, sincronizări mari de fișiere etc. Mulți lucrători de la distanță au raportat că pot face fără problemă întâlniri video, dezvoltare software (folosind servere la distanță) și alte sarcini cu consum mare de bandă pe Starlink. Ar trebui totuși să fii pregătit pentru eventuale sincope – de exemplu, întreruperi scurte de câteva secunde care pot apărea dacă transferul între sateliți nu este perfect sau dacă există obstrucții – dar acestea sunt rare. Per total, pentru nevoi de bază de work-from-home, orice conexiune satelit îți permite să-ți faci treaba (doar planifică ținând cont de latență), iar pentru muncă colaborativă intensivă, serviciile noi LEO au îmbunătățit semnificativ experiența.

Sfat: Dacă depinzi de internetul prin satelit pentru muncă, este o idee bună să programezi actualizările mari sau backup-urile de cloud peste noapte și să comunici colegilor că poți avea o ușoară întârziere audio în apeluri. Și unde este posibil, folosește conexiune Ethernet sau directă pentru computerul de lucru, ca să elimini orice latență suplimentară de la Wi-Fi. În situații critice (cum ar fi seminarii web live), poți avea și o variantă de rezervă, cum ar fi un hotspot de telefon, în caz că vremea afectează satelitul exact atunci – dar astfel de situații sunt, de obicei, rare.

Abonamente și prețuri

Î: Cât costă internetul prin satelit?
R: Costurile pentru internetul prin satelit sunt, în general, mai mari decât pentru cablu/fibră urbană, reflectând infrastructura costisitoare. Prețurile variază în funcție de furnizor și pachet, dar aproximativ: abonamentele HughesNet se situează între 50 și 100 USD pe lună pentru serviciul rezidențial satelliteinternet.com (prețul variază în principal în funcție de volumul de date, deoarece toate pachetele HughesNet au aceeași viteză maximă de 25 Mbps). Abonamentele Viasat tind să fie mai scumpe – deseori între 100 și 150+ USD/lună pentru viteze mai mari sau mai multe date prioritare satelliteinternet.com. Serviciul Starlink costă aproximativ 120 USD/lună pentru pachetul rezidențial standard satelliteinternet.com. (Starlink oferă și opțiuni premium precum RV/mobil și pachete business ce pot costa mai mult – între 150 și 500 USD/lună în funcție de nivelul serviciului satelliteinternet.com.) Aceste prețuri nu includ taxele sau eventualele taxe de echipament. Pe scurt, așteaptă-te la costuri anuale de 600–1200 USD pentru un abonament tipic la internet prin satelit.

Costuri de echipament și instalare: Pe lângă taxa lunară, trebuie să iei în calcul și echipamentul. Furnizorii tradiționali de satelit, de obicei, îți închiriază antena și modemul contra unui tarif lunar (aprox. 10–15 USD/lună) sau îți pot oferi achiziția inițială. Uneori instalarea este gratuită cu contract; altfel, poate exista o taxă de instalare. HughesNet și Viasat solicită, de obicei, un contract pe 24 de luni, iar de multe ori echipamentul rămâne proprietatea furnizorului (îl returnezi dacă reziliezi). Starlink, în schimb, îți vinde hardware-ul din start – în prezent aproximativ 599 USD pentru kitul standard (antena, routerul, cablurile) – fără contract pe termen lung satelliteinternet.com. Echipamentul Starlink devine proprietatea ta, iar serviciul este lunar, fără obligații. Deci costul inițial la Starlink este mai mare, dar costurile ulterioare sunt doar taxa de serviciu. Nu există taxe suplimentare pentru depășirea traficului pe abonamentele mari de satelit (de obicei nu e tarifare per GB; viteza este limitată dacă depășești traficul inclus). Verifică mereu promoțiile: uneori HughesNet sau Viasat oferă prețuri de început reduse (de ex. 50 USD/lună primele 6 luni) sau instalare gratuită. Dar fii atent la prețul standard după perioada promoțională și la eventualele taxe de reziliere anticipată dacă închizi contractul mai devreme.

Î: Abonamentele de internet prin satelit au limite de trafic sau cap-uri de date?
R: Limitele de trafic sunt frecvente pe abonamentele prin satelit, deși detaliile diferă în funcție de furnizor:

• HughesNet: Da, abonamentele HughesNet vin cu o cantitate fixă de trafic la viteză mare pe lună (10 GB, 20 GB, 30 GB sau 50 GB în funcție de pachet). Dacă folosești mai mult într-o lună, nu vei fi deconectat, dar viteza ta va fi limitata la aproximativ 1–3 Mbps pentru restul ciclului rsinc.com. Acest lucru se numește Politica de Acces Echitabil. Poți achiziționa “Data Tokens” pentru a adăuga trafic la viteză maximă, sau poți aștepta luna următoare când ți se resetează limita. Există și o Bonus Zone zilnică, în orele de noapte, unde traficul nu se consumă din pachet, utilă pentru descărcări mari programate.
• Viasat: Viasat a trecut la cap-uri “soft” la multe pachete. Pot prezenta pachetele drept “Nelimitat”, dar cu un prag (de exemplu 100 GB, 150 GB etc.) după care conexiunea ta este deprioritizată. În practică, dacă depășești acea limită, vitezele pot scădea în perioadele aglomerate (dacă rețeaua e încărcată) rsinc.com. Gradul de încetinire diferă; în perioadele cu trafic redus e posibil să nu observi, dar la orele de vârf vei fi printre primii ale căror viteze sunt limitate. Abonamentele mai vechi Viasat aveau limite stricte similare cu HughesNet, dar cele noi pun accent pe date prioritare vs. date standard.
• Starlink: În prezent nu are cap-uri stricte de trafic pe serviciul rezidențial standard rsinc.com. Inițial Starlink era complet fără limite, iar din 2023–2024 a introdus în anumite regiuni un ghid de “prioritate” de 1 TB, ceea ce înseamnă că dacă un utilizator depășește aprox. 1 TB într-o lună, poate fi deprioritizat față de alți utilizatori în perioadele cu aglomerație. Dar pentru utilizatorii obișnuiți, Starlink se simte practic nelimitat – fără taxe suplimentare și fără restricționări pentru trafic mare rsinc.com. Poți face streaming și descărcări fără să urmărești un contor, ceea ce reprezintă o diferență mare față de furnizorii GEO. Abonamentele business sau mobile Starlink pot include o limită “de prioritate” și apoi trec la date standard, dar tot fără limită strictă.

În concluzie, abonamentele mai vechi prin satelit sunt destul de restrictive ca date, în timp ce cele noi sunt mai permisive. Verifică mereu detaliile cu furnizorul: “Nelimitat” poate avea detalii ascunse. Dacă ai un pachet cu trafic limitat, va trebui să îți gestionezi consumul (de exemplu, actualizări sau descărcări mari în bonus zone ori alegerea unui pachet superior dacă depășești constant limita). Depășirea cap-ului duce de obicei la viteză scăzută, nu la taxe suplimentare, dar acele viteze mici (gen 1 Mbps) îți vor limita sever activitatea online rsinc.com. Abordarea Starlink este acum cea mai prietenoasă pentru utilizatori în ce privește traficul: utilizatorii obișnuiți nu trebuie să-și facă griji pentru limite de trafic la acest moment.

Comparație cu alte opțiuni de internet

Î: Cum se compară internetul prin satelit cu DSL, cablu, fibră și internetul mobil?
R: Internetul prin satelit vs. alte tehnologii de internet: Fiecare tip de internet are avantaje și dezavantaje, în special când vine vorba de viteză, latență, disponibilitate și fiabilitate. Iată o scurtă comparație:

• Internet prin satelit: Cel mai mare avantaj este disponibilitatea – poate ajunge în zone rurale și izolate unde nu există alte tipuri de internet broadband getinternet.com. Nu ai nevoie de linii telefonice sau cablu; dacă vezi cerul, de obicei poți obține internet prin satelit. Acoperirea este cu adevărat națională (și globală). Totuși, internetul prin satelit are latență ridicată față de orice serviciu pe fir (datorită distanței mari de transmitere) și, istoric, oferea viteze mai mici și limite stricte de date broadbandnow.com. Noile servicii prin satelit (Starlink) au îmbunătățit considerabil viteza și latența, dar satelitul este, în general, mai scump pe lună și poate fi influențat de vreme. Este o soluție excelentă acolo unde nimic altceva nu funcționează, însă dacă există o opțiune terestră, aceea poate oferi performanță mai bună.
• DSL (Digital Subscriber Line): DSL funcționează pe linii telefonice. Este disponibil pe scară largă (inclusiv în unele zone rurale), dar viteza depinde de distanța față de centrala telefonică. Vitezele obișnuite pentru DSL variază de la câțiva Mbps până la ~100 Mbps (pentru VDSL modern sau linii scurte), dar multe conexiuni DSL rurale sunt doar 5–20 Mbps. Latența pe DSL este scăzută (ping 20-50 ms, bun pentru gaming). DSL este de obicei mai ieftin decât satelitul și nu este afectat de vreme. Totuși, performanța DSL poate fi slabă dacă locuiești departe (abia ar putea atinge viteze broadband), iar în unele zone izolate nu există deloc infrastructură DSL.
• Internet prin cablu: Internetul prin cablu (de la companiile de televiziune prin cablu) este comun în zonele suburbane și urbane. Folosește cablu coaxial și oferă viteze mult mai mari decât DSL – de obicei 100 Mbps până la 300 Mbps, și până la 1 Gbps pe sistemele DOCSIS noi. Latența este scăzută (adesea 10-30 ms). Cablu nu este disponibil în majoritatea zonelor rurale din afara localităților, deoarece necesită infrastructură specială. Acolo unde este disponibil, este în general superior satelitului la viteză și consistență. Un posibil dezavantaj este rețeaua partajată cu vecinii, deci viteza poate scădea la orele de vârf (deși acest aspect s-a îmbunătățit pe sisteme moderne). De obicei, cablul are limite de date mai mari sau deloc, iar costurile sunt moderate (adesea între $50–$100/lună). În concluzie, dacă poți obține internet prin cablu, acesta va depăși satelitul în majoritatea cazurilor – dar acoperirea nu ajunge în zone izolate.
• Internet prin fibră optică: Fibra este standardul de aur pentru conexiunile la internet. Folosește cabluri de fibră optică pentru a oferi internet la viteze de ordinul gigabiților (1000 Mbps sau chiar mai mult, cu upload/download simetric). Latența la fibră este extrem de scăzută (uneori <10 ms). Este de asemenea foarte fiabilă și nu este sensibilă la interferențe electrice sau vreme. Dezavantajul este disponibilitatea limitată – fibra a fost extinsă primordial în orașe și zone dense, iar multe regiuni rurale nu au acces getinternet.com. Unde există, fibra este de obicei cea mai bună opțiune (excelentă pentru streaming, jocuri, muncă, orice). Poate fi și la un preț rezonabil (unele rețele municipale sau Google Fiber oferă 1 Gbps la $70/lună, de exemplu). Dar fibra are cele mai mici șanse să fie disponibilă în locuri izolate. Internetul prin satelit poate ajunge unde fibra nu poate ajunge economic.
• Internet mobil / wireless: Include LTE 4G și internet fix 4G/5G sau hotspoturi mobile. Aceste servicii folosesc rețeaua de telefonie mobilă. În unele zone rurale, există internet wireless fix sau bazat pe rețea mobilă de la companii precum Verizon, T-Mobile sau furnizori locali. Vitezele pot varia mult – vechiul LTE 4G poate fi 10–50 Mbps, iar 5G ajunge la 100–300 Mbps sau mai mult în condiții bune. Latența este scăzută (comparabilă cu DSL/cablu când semnalul e bun). Disponibilitatea crește, dar trebuie să fii în raza unei antene; zonele foarte izolate pot avea semnal slab sau inexistent, sau planurile pot avea limite de date restrictive. Multe abonamente oferă limite mai mari decât internetul prin satelit, dar există în continuare unele restricții după un anumit prag (de exemplu 100 GB) sau limitări la calitatea streamingului video. Avantajul este că dacă ai deja telefon mobil, configurarea e rapidă (doar un modem sau hotspot). Dezavantajul e inconsistența performanței – viteza poate scădea dacă antena este aglomerată sau ești la marginea acoperirii. Costul este similar cu satelitul sau mai mic, în funcție de operator (unele abonamente home LTE/5G costă ~$50–$70/lună pentru “date nelimitate”, cu note fine privind prioritizarea). În ansamblu, dacă ai semnal 4G/5G puternic, internetul wireless de acasă poate fi o alternativă bună la satelit, cu latență mai mică și fără probleme de vreme. Dar disponibilitatea în zone izolate e uneori imprevizibilă – acoperă mai degrabă zone lângă localități sau drumuri și nu adânc în sălbăticie.

Pe scurt: Punctul forte unic al internetului prin satelit este că ajunge acolo unde alte opțiuni nu pot getinternet.com. La capitolul performanță: fibră > cablu > mobil > DSL > satelit (tradițional), deși serviciul Starlink concurează acum cu vitezele DSL/mobil și chiar se apropie de cablu în unele cazuri. Satelitul încă are dezavantajul latenței și de obicei reguli stricte privind datele. Dacă este posibil, merită verificat dacă există un serviciu terestru (fibră, cablu, DSL sau wireless fix) înainte de a opta pentru satelit, deoarece acestea oferă de obicei o experiență mai bună pentru prețul plătit. Dar dacă satelitul este singura opțiune, este o soluție capabilă, care a devenit din ce în ce mai performantă în ultimii ani.

Istoria și viitorul internetului prin satelit

Î: Când a fost inventat internetul prin satelit și cum a evoluat în timp?
R: Internetul prin satelit ca idee datează din a doua jumătate a secolului XX. Experimente pentru folosirea sateliților la comunicații de date au început în anii 1970 când sateliții au început să fie utilizați pentru rețele de telecomunicații rsinc.com. Primele încercări erau limitate de costuri mari și lățime de bandă mică. Primele servicii pentru consumatori au apărut în anii 1990. Notabil, în 1996 Hughes Network Systems a introdus DirecPC, primul serviciu de internet prin satelit pentru acasă, din lume hughesnet.com. Aceste servicii timpurii erau foarte lente după standardele actuale – deseori trebuia să folosești dial-up pentru upload și satelitul doar pentru download, obținând practic doar câteva sute de Kbps. Până la sfârșitul anilor 1990, internetul prin satelit rămânea o nișă, cu viteze mici și echipamente scumpe, iar odată cu extinderea cablului și DSL-ului, era considerat soluție de ultimă instanță.

Dar tehnologia a continuat să evolueze. În anii 2000, furnizorii au lansat sateliți îmbunătățiți special pentru internet (de ex. DirecWay de la Hughes și mai târziu sateliții Spaceway, plus WildBlue care a devenit Viasat). Vitezele au crescut la câțiva Mbps. Un moment important a venit în 2007, când Astra (un satelit european) a oferit aproximativ 20 Mbps, pentru prima dată când internetul prin satelit putea fi numit broadband broadbandnow.com. În SUA, ViaSat-1 (lansat în 2011) și Jupiter 1 de la HughesNet (lansat în 2012) au fost sateliți de mare capacitate ce au permis planuri de 12–15 Mbps. Până la sfârșitul anilor 2010, Jupiter 2/Echostar XIX și ViaSat-2 au crescut vitezele și mai mult. În 2018, HughesNet Gen5 (sateliții Jupiter 2) ajungeau la 25 Mbps download, atingând în sfârșit definiția FCC pentru internet broadband broadbandnow.com. În timp, și limitele de date au crescut oarecum, deși au rămas restrictive.

O evoluție majoră are loc în anii 2020 prin apariția constelațiilor de sateliți pe orbită joasă și a sateliților GEO de generație nouă. Starlink de la SpaceX, lansat public în 2020, folosește mii de sateliți LEO pentru acoperire la nivel mondial. Această abordare deja oferă viteze de peste 100 Mbps și latență mult redusă, schimbând reputația internetului prin satelit telarus.com. Alte companii precum OneWeb (care lansează sateliți LEO pentru conectivitate business) sau viitoarea constelație Kuiper de la Amazon urmează acest model, anunțând trecerea către internet rapid și cu latență redusă prin satelit pe scară mare. Pe partea de GEO, Viasat a lansat ViaSat-3 (satelit de capacitate ultra-mare) și Hughes va lansa Jupiter 3 – fiecare cu scopul de a crește viteza și capacitatea datelor (de ex. abonamente potențiale de 100+ Mbps și condiții de date mai generoase pe aceste noi rețele).

În rezumat, internetul prin satelit a evoluat de la începuturi foarte lente (serviciile din anii ’90 fiind doar puțin peste dial-up) la sisteme moderne care pot rivaliza, în unele cazuri, cu vitezele DSL sau cablu. Puncte cheie istorice: primul serviciu pentru consumatori în 1996 hughesnet.com, îmbunătățirile graduale din anii 2000 până la atingerea zecilor de Mbps și recenta revoluție LEO care aduce performanțe de tip broadband direct din satelit telarus.com. A fost o poveste despre depășirea unor provocări tehnice uriașe – latență, lățime de bandă limitată, lansări costisitoare – și fiecare deceniu a adus îmbunătățiri. Utilizatorii din prezent au opțiuni care păreau SF la începutul internetului prin satelit, iar tendința este către o capacitate mai mare, latență mai mică și o utilizare tot mai răspândită, ajutând la reducerea decalajului digital pentru cei departe de orice conexiune pe fir.

Î: Cum pot îmbunătăți viteza internetului prin satelit sau reduce latența?
R: Există câțiva pași pe care îi poți urma pentru a optimiza experiența cu internetul prin satelit (în limitele tehnologiei):

• Optimizează-ți instalarea antenei: Asigură-te că antena satelit este montată și orientată corect. Dacă a fost instalată de un profesionist, ar trebui să fie deja aliniată, însă cu timpul vântul sau furtunile o pot deplasa. Asigură-te că antena are o linie clară către cer (taie ramurile noi de copaci care ar putea bloca semnalul, dacă este posibil). O antenă bine aliniată va primi semnalul cel mai puternic, ceea ce ajută la menținerea celor mai bune viteze. Dacă suspectezi probleme de aliniere (de exemplu, dacă conexiunea s-a degradat în timp), contactează furnizorul – este posibil să fie nevoie să recalibreze antena.
• Minimizează blocajele din casă: Folosește o conexiune prin cablu Ethernet pentru dispozitivele unde ai nevoie de viteza maximă sau cea mai mică latență (de exemplu, pentru apeluri video sau jocuri pe calculator). Astfel eviți întârzierile suplimentare sau interferențele de la Wi-Fi. Dacă folosești Wi-Fi, plasează routerul aproape de zona principală de lucru și redu interferențele (de exemplu, nu îl ascunde într-un dulap metalic).
• Limitează dispozitivele și utilizarea inutilă: Lățimea de bandă prin satelit este limitată, așa că dacă mai multe dispozitive realizează streaming sau descarcă simultan, experiența va încetini. Dezactivează sau deconectează de la rețea dispozitivele pe care nu le folosești satelliteinternet.com. Evită descărcarea fișierelor mari sau actualizărilor când ai nevoie de conexiune pentru sarcini critice. Multe routere permit prioritizarea anumitor tipuri de trafic sau dispozitive – folosind aceste setări QoS (Quality of Service) poți asigura, de exemplu, că laptopul de serviciu are prioritate față de stream-ul video al copilului în timpul zilei de lucru.
• Monitorizează consumul de date: Dacă planul tău are un plafon sau prag de date, gestionarea consumului este crucială pentru menținerea vitezei. Odată ce depășești datele prioritare, viteza va scădea dramatic satelliteinternet.com. Pentru a preveni asta, monitorizează lunar consumul din aplicația furnizorului sau din contul de client. Dacă atingi mereu plafonul, ia în considerare un abonament cu mai multe date sau vezi dacă furnizorul oferă zone bonus (perioade cu trafic gratuit, în afara orelor de vârf) pentru descărcări mari. În caz de urgență, furnizori precum HughesNet și Viasat permit achiziția de extra date pentru a restaura viteza maximă dacă ai fost limitat satelliteinternet.com – este un cost suplimentar, dar poate ajuta la nevoie. (Utilizatorii Starlink nu au momentan plafon de date, dar cei cu planuri limitate trebuie să își gestioneze streamingul și backup-urile în cloud corespunzător.)
• Reducerea latenței: Nu poți face prea multe pentru a îmbunătăți latența inerentă a sistemelor GEO – nu poți schimba legile fizicii. Utilizarea unor proxy de accelerare a performanței sau acceleratoare TCP (integrate de unii furnizori în modemuri) pot îmbunătăți ușor viteza de încărcare a paginilor, dar valoarea de bază de 600+ ms va rămâne. Dacă ai nevoie de latență foarte redusă (pentru gaming sau tranzacții bursiere în timp real), singura soluție este să treci la un furnizor de orbită joasă (LEO) dacă ai acces la acesta (de exemplu, Starlink), care natural are timp de ping mai mic. Local, asigură-te că nimic (precum o încărcare masivă de fișiere) nu îți saturează conexiunea, ceea ce adaugă și mai mult lag. De asemenea, unele protocoale VPN adaugă latență suplimentară – dacă trebuie să folosești VPN prin satelit, alege un protocol mai rapid (cum e WireGuard) pentru a ajuta puțin.

Pe scurt, asigură o instalare corectă, elimină sursele de încetinire evitabile și folosește conexiunea strategic, în limitele planului. Deși nu poți face ca ping-ul unui satelit GEO să ajungă la nivelul fibrei optice, poți asigura cea mai bună performanță posibilă pentru serviciul ales de tine. Și, pe măsură ce apar noi opțiuni satelitare, consideră un upgrade dacă ai nevoie de viteze sau latență mai bună.

Î: Pot avea internet prin satelit gratuit?
R: Nu, nu există niciun serviciu autentic de internet prin satelit gratuit pentru consumatori (momentan). Toți marii furnizori cer abonament plătit și echipament specializat – operarea sateliților și infrastructurii la sol este foarte costisitoare, deci serviciul nu poate fi oferit gratuit. Atenție la oricine promovează „internet prin satelit gratuit”, deoarece probabil este o escrocherie sau dezinformare discussions.apple.com. Cel puțin echipamentul și planul de servicii trebuie cumpărate. Cel mai apropiat lucru de „internet prin satelit gratuit” a existat doar în situații foarte speciale: de exemplu, în timpul conflictului din Ucraina, SpaceX a oferit terminale și servicii Starlink gratuit în zonele fără internet discussions.apple.com, iar unele programe de ajutor de urgență sau guvern au finanțat internet satelitar pentru comunități în nevoie. Dar acestea sunt cazuri speciale. Există și un serviciu numit Outernet/Othernet, care transmite anumite date gratuit prin satelit (doar într-un sens, gen știri sau conținut educațional), dar nu este o conexiune internet complet interactivă. Pentru toate scopurile practice, dacă vrei internet satelitar acasă, trebuie să te aștepți să plătești tarifele obișnuite. Dacă prețul este o problemă, verifică dacă te califici pentru vreun program guvernamental de subvenționare sau dacă un hotspot celular (cu plan de date mai ieftin) ți-ar putea satisface nevoile. Dar, în prezent, nicio firmă de satelit nu oferă acces gratuit la internet publicului larg – doar echipamentul costă sute, iar lansarea operarea sateliților costă milioane, deci costurile se recuperează prin abonamente.

Î: Pot folosi internetul prin satelit într-o rulotă sau pe o barcă?
R: Da, este posibil să ai internet prin satelit în mișcare – mai ales acum, datorită tehnologiilor noi – însă există câteva aspecte de știut. În mod tradițional, internetul prin satelit era doar pentru locație fixă. Serviciile precum HughesNet și Viasat cer înregistrarea unei adrese și orientarea precisă către o rază a satelitului; dacă mergeai prea departe de acea locație, serviciul nu funcționa fără reconfigurare manuală (iar antenele nu sunt ușor de repoziționat rapid). Unii pasionați de rulote cărau antene portabile și le instalau la fiecare popas, dar era nevoie de orientare manuală la fiecare oprire și nu puteai folosi conexiunea în timpul mersului satelliteinternet.com. La fel pentru ambarcațiuni, soluțiile vechi necesitau antene stabilizate extrem de scumpe pentru GEO – folosite, de regulă, doar pe nave sau iahturi mari, cu bugete consistente.

Astăzi, internetul mobil prin satelit este mult mai accesibil datorită Starlink și inovațiilor similare. Starlink oferă special un serviciu pentru rulote/roaming (acum numit „Starlink Roam”). Cu Starlink poți lua antena cu tine și ai internet oriunde există acoperire – nu mai există conceptul de a fi legat de un singur fascicol satelitar. Poți instala antena Starlink în camping și se va conecta automat. Au introdus chiar și o antena Starlink plată de înaltă performanță ce poate fi montată pe o rulotă sau o barcă, pentru a putea fi folosită în mișcare (poate urmări sateliții din mers). Utilizatorii au raportat că au făcut streaming și au lucrat online chiar și în timp ce conduceau sau navigau cu astfel de echipamente. Reține că hardware-ul și planurile de mobil costă mai mult (antena pentru mișcare e circa 2.500 de dolari, iar abonamentele maritime pot fi de câteva sute pe lună), dar planurile obișnuite pentru rulote (parcare pe loc) sunt apropiate ca preț de cele rezidențiale, în jur de 120 USD/lună.

Pentru rulotă, acum ai opțiunea să parchezi oriunde și să ai broadband, ceea ce schimbă complet regulile pentru nomazii digitali. Totuși, obstrucțiile precum copaci sau pereți stâncoși pot bloca semnalul (chiar și pentru Starlink) – e nevoie de vedere către cer. Pentru bărci, în special pe coastă sau lacuri, Starlink funcționează la aprox. 160 km de țărm (pentru nave de larg, Starlink are servicii maritime dedicate). Există și internet maritim clasic (de la Inmarsat, KVH etc.), dar este extrem de costisitor și lent (folosit pentru email/voce de bază pe mare). Starlink devine rapid alegerea preferată pentru navigatori care vor conexiune reală pe apă.

În concluzie, utilizarea internetului prin satelit pe rulote/bărci este fezabilă:

• Dacă ai nevoie de conectivitate doar când ești staționar (parcat sau ancorat), poți folosi opțiuni satelitare pentru consumatori (mulți folosesc o antenă Starlink obișnuită la fiecare oprire).
• Dacă vrei internet în mișcare, ai nevoie de echipamente speciale (cum ar fi antena Starlink in-motion sau o antenă profesională auto-orientabilă pentru sistemele GEO).
• Asigură-te întotdeauna că antena e bine fixată și respectă regulile furnizorului (de exemplu, Starlink Roam permite utilizare în diverse regiuni, dar dacă părăsești țara natală prea mult timp sau intri în țări neacoperite, pot apărea restricții).

Concluzia: a sosit era internetului fiabil în rulote și pe bărci, în mare parte datorită noilor servicii satelitare LEO. Nu mai este restricționat doar la utilizare staționară sau la sisteme maritime prohibitive ca preț. Pentru oricine călătorește off-grid, internetul prin satelit te poate menține conectat, atâta timp cât îți gestionezi echipamentul și abonamentul în mod corespunzător.

Î: Care este diferența dintre sateliții LEO și GEO în serviciile de internet?

• Diagramă care compară pozițiile sateliților aflați pe orbită joasă (LEO) vs orbită geostaționară (GEO).
  Sateliții geostaționari (GEO) orbitează la aproximativ 35.000 km deasupra Ecuatorului Pământului și rămân fixați relativ față de un punct de pe Pământ (orbitează cu aceeași viteză cu care se rotește Pământul). Un satelit GEO „parchează” practic deasupra unui singur loc. Deoarece sunt atât de sus, fiecare satelit GEO acoperă o suprafață uriașă – doar trei sateliți GEO pot acoperi cea mai mare parte a Pământului (cu excepția regiunilor polare). De exemplu, un singur GEO poate acoperi tot teritoriul continental al SUA. Asta înseamnă că nu sunt necesari mulți sateliți pentru acoperire globală (tradițional, companiile folosesc doar câțiva sateliți mari) telarus.com. Dezavantajul este distanța: semnalele au nevoie de ~0,25 secunde pentru a urca sau coborî, rezultând într-o latență de ~500–700 ms pentru o călătorie dus-întors telarus.com. De asemenea, capacitatea (lățimea de bandă) a unui GEO este împărțită între toți utilizatorii aflați în acea zonă vastă, deci vitezele per utilizator erau reduse (deși noii sateliți GEO cu debit mare oferă acum mult mai multă capacitate decât cei vechi). Exemple: HughesNet și Viasat folosesc sateliți GEO, la fel și serviciile de televiziune prin satelit. Antena dumneavoastră pentru GEO se orientează spre un punct fix pe cer. Sateliții GEO sunt mari, scumpi (peste 100 de milioane $ fiecare), dar e nevoie doar de câțiva pentru a realiza o rețea globală (însă capacitatea poate fi o limitare, din moment ce fiecare deservește foarte mulți oameni).
• Sateliții pe orbită joasă (LEO) orbitează mult mai aproape de Pământ, de obicei între aproximativ 500 și 2.000 km altitudine broadbandnow.com. Deoarece nu sunt fixați într-un singur loc, ei se deplasează rapid pe cer. Din perspectiva utilizatorului, un satelit LEO este vizibil doar pentru câteva minute, apoi altul preia semnalul, și tot așa. Pentru acoperire continuă, sistemele LEO necesită o constelație de mulți sateliți care să orbiteze în coordonare telarus.com. Marele avantaj este distanța mai scurtă: latența poate fi chiar și de 20–40 ms, aproape la fel ca internetul terestru telarus.com. De asemenea, fiecare satelit acoperă o zonă mai mică, ceea ce poate însemna mai multă lățime de bandă per utilizator în acea zonă (și rețeaua poate reutiliza frecvențele spațial). Sateliții LEO transferă automat conexiunea de la un satelit la altul, pe măsură ce vin și pleacă din aria vizibilă – totul fiind gestionat automat prin software și antenele utilizatorului care urmăresc sateliții. Exemple: SpaceX Starlink (care plănuiește peste 12.000 de sateliți), OneWeb (cu 648 sateliți planificați) sunt constelații LEO pentru internet. Sateliții LEO sunt individual mai mici și mai ieftini decât GEO, dar e nevoie de foarte mulți. Au nevoie și de o rețea densă de stații la sol și de software avansat pentru a gestiona rețeaua în mișcare. Complexitatea este mai mare, dar performanța este superioară (latență redusă, viteze mari) și acoperirea poate deveni, în cele din urmă, cu adevărat globală (inclusiv în zonele polare, unde GEO nu funcționează bine).

Pe scurt, GEO vs LEO: Sateliții GEO = altitudine foarte mare, staționari față de Pământ, necesită doar câțiva sateliți și antene fixe simple pentru utilizatori, dar cu latență mare și posibile limite de capacitate. Sateliții LEO = altitudine mică, se mișcă pe cer, necesitând mulți sateliți și antene cu urmărire automată, dar oferă latență mică și posibilitatea de a servi mulți utilizatori cu viteze mai mari per persoană. Există și sisteme MEO (Medium Earth Orbit) la altitudini intermediare (de ex., între 5.000–12.000 km), care încearcă să echilibreze acești factori – un exemplu este rețeaua O3b la ~8.000 km altitudine, ce are o latență de aproximativ 150 ms și este folosită pentru infrastructură telecom în zone izolate. Dar pentru internetul de larg consum, abordările principale în 2025 sunt GEO (tradițional) și LEO (emergent). Fiecare orbită are nișa ei: GEO este dovedită și fiabilă pentru acoperire largă (și excelentă pentru televiziune, etc.), în timp ce LEO este de ultimă generație pentru conectivitate cu latență scăzută și viteze mari. Rețelele viitoare ar putea chiar să combine ambele sisteme pentru a obține avantajele ambelor telarus.com telarus.com.